Pasiunea lui Andrei Ciubotărecu-Torre pentru desen şi pictură din copilărie s-a transformat în profesie. Crede că pictura nonfigurativă mai are resurse pentru public. Desenează şi pictează de când se ştie. De zece ani o face susţinut şi cultivă pasiunea prin studio. După Liceul de Muzică şi Artă plastic din Deva, s-a înscris la Facultatea de Artă Plastică din Cluj. În anul III a beneficiat de o bursă Erasmus în Spania. „Am avut bursa Erasmus la Universidad de Castilla la Mancha, chiar în anul Cervantes. Don Quijote mi-a devenit foarte cunoscut. De fapt, m-am săturat de el în anul acela”, spune Andrei zâmbind.

Lunile petrecute în Spania l-au marcat pentru că a intrat în contact cu mişcarea artistică spaniolă. „E un oraş mic, vechi, sit Unesco, dar cu două muzee mari de artă contemporană. Am descoperit acolo că artistul este respectat, nu tratat ca un om cu un hobby”, explică el. Oraşul Cuenca a şi generat o mişcare artistică de referinţă.  Întors în ţară, a constatat că statutul

obiectului de artă este o problemă pentru că nu există frontieră între artizanat şi artă.

Proiecte în ţară

După întoarcerea în ţară, Andrei Ciubotărescu-Torre a avut două proiecte în Spania şi a fost implicat în proiectul Sibiu-Capitală Culturală Europeană. „Sibiul mi-e drag pentru că am colaborat la mai multe proiecte cu Galeria Artvo”, spune tânărul artist. Pe lângă proiectele de pictură, a colaborat la câteva scenografii cu regizorul Gabriel Maloia, în Germania, la Sibiu şi Oradea. 

Publicul, marea provocare

Dorinţa lui Andrei este să găsească o soluţie şi să restabilească nişte punţi între obiect şi public. „Până la urmă, publicul dă ultimul verdict, el decide dacă îşi asumă sau nu arta noastră. În arta contemporană, între obiect şi public nu există punţi de dialog”, spune el. Andrei foloseşte concepte cât mai