Mona Pivniceru a deteriorat relaţia cu Comisia Europeană, a promis Justiţiei lucruri pe care nu le-a realizat. N-a scos capul din cutie.
Mulţi magistraţi şi-au pus mari speranţe în instalarea în scaunul de ministru al Justiţiei a unui fost magistrat de carieră, precum Mona Pivniceru. Din păcate, marile aşteptări ale sistemului au rămas fără răspuns.
Ceea ce "Evenimentul zilei" a anunţat încă din primele zile de mandat la Justiţie al Monei Pivniceru s-a întâmplat. Judecătoarea care s-a dezbrăcat rapid de robă pentru funcţia de ministru n-a făcut-o pentru binele sistemului judiciar, ci pentru interesul personal. Ea a primit mult râvnitul post de la Curtea Constituţională a României (CCR).
Trecerea meteorică a Monei Pivniceru pe la cârma Justiţiei (217 zile) este marcată de tăceri publice atunci când, de fapt, ar fi trebuit să ia apărarea sistemului judiciar. Ori atunci când ar fi trebuit să atenţioneze clasa politică despre derapajele care aveau să ne coste enorm în relaţia cu Uniunea Europeană. Pleacă la CCR şi lasă în urmă un gust amar naivilor care au crezut în ea. Până şi scepticii sunt dezamăgiţi.
23 august 2012
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii ia act de demisiile Monei Pivniceru din funcţiile de judecător şi de membru CSM. Propusă de PNL şi susţinută de USL, este instalată ministru al Justiţiei.
19 septembrie
Prima întâlnire "informală" a Monei Pivniceru cu Vivianne Reding ar fi trebuit să aibă loc la o conferinţă organizată la Viena, dar ministrul nostru şi-a anulat participarea. Relaţia cu reprezentaţii Comisiei Europene s-a deteriorat de atunci treptat.
1 noiembrie 2012
Pivniceru anunţă "exoticii" desemnaţi pentru şefia DNA şi a Parchetului General: procurorii Ioan Irimie şi, respectiv, Tiberiu Niţu. Ambii au picat examenul CSM, fiind respinşi şi de preşedintele României. În cele 217 zile de mandat a eşu
