Creştinii sărbătoresc astăzi „Sărbătoarea Sânzienelor” sau „Drăgaica”, o veche sărbătoare românească. Sărbătoarea de Sânziene ţinută pe data de 24 iunie, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, este ziua în care este celebrată recolta, vegetaţia şi fecunditatea pământului.
În această zi, fetele strâng flori de sânziene, flori mici galben aurii, frumos mirositoare, din care fac buchete şi coroniţe, care sunt aşezate pe uşi, porţi , ferestre pentru a ocroti casă şi gospodăria de forţele răului, pentru a aduce oamenilor sănătate, belşug şi noroc.
Potrivit tradiţiei populare, în ziua de Sânziene, cine mătură, coase sau spală riscă să se trezească fulgerat. Oamenii care nu onorează cum se cuvine ziua de 24 iunie aduc năpasta pe capul lor, căci sunt bătuţi cu „lanţul Sânzienelor” în diverse feluri: femeile rămân cu gura strâmbă, iar bărbaţii, mai ales dacă se dovedesc mincinoşi ori răuvoitori cu semenii, sunt lăsaţi fără vedere sau fără vlagă în oase. Stârnite de faptele rele ale pământenilor, Sânzienele pot întoarce în rău farmecele lor , răpind florilor proprietăţile lecuitoare şi mirosul, blestemând pământul cu secetă, lipsă de roade şi furtuni, sau furându-le femeilor măritate fertilitatea.
Florile culese de Sânziene sunt înzestrate cu proprietăţi magice. Nu trebuiau să fie rupte ori smulse, ci culese la prima rouă, prin tăierea dintr-o singură mişcare cu un cuţit , în vreme ce se rostea o incantaţie magică. Odată ajunse în sat, fetele aruncau cununile pe case, într-un ritual de ghicire a sorţii. Dacă coroniţele rămâneau pe acoperiş, agăţate de hornuri sau de uluce, însemna că se vor mărita în acel an, dacă nu, mai aveau de aşteptat până să le iasă în cale ursitul.
Creştinii sărbătoresc astăzi „Sărbătoarea Sânzienelor” sau „Drăgaica”, o veche sărbătoare românească. Sărbătoarea de Sânziene ţinută pe data de 24 iunie, ziua naşterii Sfânt