Joi, 9 februarie. Vizita presedintelui Vladimir Putin in Spania se apropia de sfarsit. Cateva fraze de protocol, la obisnuita conferinta de presa; traditionalele invitatii adresate gazdelor de a vizita Rusia: regelui Juan Carlos, reginei Sofia, premierului Zapatero, liderilor Hamas... Nici n-a apucat Putin sa-si rosteasca fraza: “Intentionez ca in scurt timp sa trimit o invitatie conducerii Hamas sa vina pentru negocieri la Moscova”, ca acceptul Hamas a si sosit. Pe de o parte, o declaratie in problema Orientului Apropiat plutea in aer. Imediat dupa anuntarea rezultatelor din alegerile palestiniene, Putin a caracterizat victoria Hamas ca o serioasa lovitura data planului american de pace. Cateva zile mai tarziu, Putin a tinut sa precizeze ca Rusia nu considera Hamas drept o organizatie terorista, asa cum fac SUA si UE.
Pe de alta parte, invitatia formulata de Putin e tardiva, ea venind dupa ce reprezentantii Cvartetului de mediatori (ONU, SUA, UE, Rusia) in criza israeliano-palestiniana si-au fixat linia politica fata de Hamas, care exclude negocieri inainte ca organizatia sa recunoasca dreptul la existenta al statului Israel, sa inceteze utilizarea violentei si sa respecte acordurile incheiate de Autoritatea Nationala Palestiniana. Moscova a fost mai bine de un deceniu membrul cel mai putin vocal al Cvartetului. Pentru Kremlin, Orientul Apropiat parea ca nu are miza. Hamas a fost invitat la Moscova, inainte de toate, pentru a irita administratia de la Washington. De aici si reactiile care au venit. Franta, care s-a dovedit o virtuoza in practica antiamericanismului, a salutat initiativa Moscovei de a-i invita pe liderii Hamas. Venezuela a plusat, chemandu-i pe sefii Hamas la Caracas, invitatie ramasa inca fara raspuns. Cei mai entuziasti au fost liderii Hamas, care au salutat pana la pamant ceea ce ei presupun a fi intentia Moscovei de a se implica in rezo