Volumul adună textele pe care José Saramago (1922 - 2010) le-a scris pentru blog în perioada septembrie 2008 - martie 2009. Pe blogul său, scriitorul octogenar era preocu-pat de mai toate problemele lumii contempora-ne, de la criza economi-că la situaţia din Gaza sau la încălzirea globală.
José Saramago i-a răspuns pe blog cardinalului spaniol care afirmase că „laicismul radical" a stat la baza formelor totalitare ale secolului XX: „...Dumnezeu ca problemă, Dumnezeu ca pretext pentru ură, Dumnezeu ca agent al dezbinării... Dacă i-aş spune unui creştin sau unui musulman că în univers există mai mult de 400.000 de milioane de galaxii şi că fiecare dintre ele are mai mult de 400.000 de milioane de stele şi că Dumnezeu, fie el Alah sau celălalt, n-ar fi putut să facă asta sau, mai bine zis, n-ar fi avut niciun motiv să o facă, mi-ar răspunde indignaţi că pentru Dumnezeu, fie el Alah sau celălalt, nimic nu e imposibil.
Mai puţin, aş spune eu, să împace Islamul şi Creştinismul şi, odată cu asta, să concilieze cea mai deplorabilă dintre speciile animale care se spune că s-a născut din voinţa sa (şi după asemănarea sa), mai exact, specia umană. Nu există nici dragoste, nici dreptate în universul fizic. Cu atât mai puţin cruzime. Nicio putere nu stăpâneşte peste cele 400.000 de milioane de galaxii. Nimeni nu face ca soarele să răsară în fiecare zi şi luna în fiecare noapte, chiar dacă nu se vede pe cer. Puşi aici fără să ştim de ce, nici pentru ce, a trebuit să inventăm totul. L-am inventat şi pe Dumnezeu, dar el nu ne-a ieşit din cap, a rămas acolo înăuntru ca un factor al vieţii câteodată, ca instrument al morţii aproape întotdeauna... Pentru cei care omoară în numele Domnului, Dumnezeu nu e doar judecătorul care îi va absolvi, este Tatăl cel puternic, care în capul lor aduna înainte lemne pentru autodafeuri, iar acum face bombe şi‑ţi porunceşte unde să le pui.
