Constantin Popovici e cel mai bun săritor român în apă deşi s-a antrenat o viaţă pe saltele. Din lipsa perspectivei, la 21 de ani, a decis să plece în staff-ul unui vas de croazieră, unde va sări în apă în faţa pasagerilor. Federaţia a spus: "Asta e, e matur!". Luminiţa Paul povesteşte o întîmplare cu Popovici şi, pornind de la ea, scrie un editorial de o frumuseţe revoltătoare!
Iulie 2008, Beijing. Mai erau zece zile pînă la începerea Olimpiadei şi puţine delegaţii se aflau deja înChina. La bazinul de sărituri în apă nu se înghesuia nimeni, cubul de lichid de un albastru perfect îi răsfăţa pe Ramona Ciobanu şi pe Constantin Popovici, românii calificaţi la JO. Pentru ei, acea primă zi de antrenamente acolo a rămas una deosebită. Parcă nu se mai puteau opri din sărit, atît de minunat era totul în comparaţie cu praful stîrnit din saltelele de acasă. Apă, linişte, curăţenie, totul la dispoziţia lor. Unde mai pui că printre cei sosiţi, de asemenea, mai devreme se afla şi puştiul britanic Tom Daley, care la nici 14 ani era campion european. O vecinătate greu de atins pe bureţii româneşti.
Popovici a ieşit al optulea în lume un an mai tîrziu, în proba de platformă 10 metri. Pentru un sportiv care s-a antrenat cînd pe saltele, cînd pe bureţi, cînd pe un pic de apă şi o platfomă ruginită, performanţa e incredibilă. Cît o medalie. Acum, la 21 de ani, tînărul a luat o hotărîre importantă pentru viaţa lui: s-a angajat pe un vas de croazieră, unde va susţine, alături de o trupă, spectacole de sărituri în apă. Va fi mai bine plătit. Mult mai bine.
Nu va mai aştepta să fie băgat în seamă atunci cînd coada se termină şi nimeni nu mai are răbdare să-i asculte pe cei care n-au urcat pe podium. Bine, răbdare şi interes nu există pentru nimeni în sportul de la noi. "Nu mai e un copil, trebuie să-şi asume decizia", spune secretarul federaţi
