Să nu uităm. Să nu uităm că Adrian Năstase este un condamnat penal. Un fost pușcăriaș. Un inamic al statului de drept. Când spune despre protestele împotriva tandemului ilegal dintre politicieni corupți și Gabriel Resources, compania care dorește să demareze exploatarea minieră de la Roșia Montană, că sunt ”mecanisme anti-sistem”, Adrian Năstase greșește grav și cu bună știință. Anti-sistem este orice gest penal. Protestele împotriva exploatării de la Roșia-Montană sunt manifestări pro-sistem. Pentru că ele militează pentru un sistem transparent, care funcționează în interesul celor pe care îl reprezintă.
În cadrul protestului de ieri seara, din București, au participat peste 10.000 de oameni. Sunt într-o mare de entuziasm. Mă bucur să observ că majoritatea celor care sunt acolo știu că este ceva putred în relația dintre politicieni și compania Gabriel Resources. Argumentele sunt cele care variază. Unii își legitimează prezența trimițând către nevoia de condamnare de pe poziții liberale a tot ceea ce amenință domnia legii și a statului de drept. Alții, participă cu mânie proletară, condamnând sistemul capitalist ticăloșit care permite astfel de situații abnorme. Mai sunt și cei confuzați, care, de exemplu, văd în democrație o formă de fascism.
Pe genul acesta de confuzie se bazează și Adrian Năstase atunci când spune că protestele sunt anti-sistem. O face cu lejeritatea celui care a știut să controleze, timp de 4 ani, până în 2004, orice gest de susținere a statului de drept. În fond, vorbim despre cel care a impus o cenzură a presei la fel de redutabilă precum modul în care Gabriel Resources a știut să cumpere presa românească prin intermediul contractelor de sponsorizare.
Mă uit în jurul meu. Sunt înconjurat de tineri. Media de vârstă e de 25-30 de ani. Adesea poți întâlni cu privirea copii purtați pe umeri sau în cărucioare. Mulți dintre partic
