Reintoarcerea Statelor Unite la multilateralism reprezinta deocamdata doar o promisiune. Daca aceasta promisiune va fi onorata, nu depinde doar de americani Iata, americanii (si europenii, chiar in mai mare masura) au obtinut ceea ce au vrut, in majoritate: un nou presedinte, radical diferit de predecesorul lui. George Bush a fost considerat de catre unii cel mai prost presedinte american, la propriu si la figurat. De la Barack Obama se asteapta o schimbare de paradigma in politica, societatea si economia americana. Dar si o schimbare in mersul lumii. Israelienii au fost suficient de inteligenti incit sa instituie un armistitiu unilateral in Fisia Gaza cu trei zile inainte de investirea presedintelui Obama. Aceasta insa nu schimba cu nimic rolul major pe care-l va avea presedintele american in managementul situatiei de criza din Orientul Apropriat. De altfel, Obama a anuntat ca aceasta va trebui sa devina o prioritate din prima sa zi de mandat. George Bush a manifestat pe parcursul celor doua mandate putina aplecare fata de rezolvarea pasnica a conflictului cronicizat dintre israelieni si palestinieni. In viziunea (profund eronata, cum s-a vazut) lui Bush si a neoconservatorilor americani care l-au inspirat, "drumul spre Ierusalim duce prin Bagdad". Politica administratiei republicane in Irak doar a intretinut problemele majore din Irak (cind nu le-a creat de-a-dreptul) si, mai mult, a intarit pozitia Iranului. Potentatii de la Teheran au inarmat si sustinut la rindul lor miscarile Hezbollah si Hamas, ducind la escaladarea conflictului israelo-palestinian. Pe de alta parte, politica republicana de crestere a numarului de soldati americani stationati in Irak, lansata in urma cu un an si jumatate, incepe sa dea roade - astfel ca americanii pot transfera acum controlul unui numar insemnat de teritorii catre guvernul irakian. Ca urmare, ii va fi relativ usor lui Obama de