„Şi totuşi există iubire” a răsunat sâmbătă, 14 ianuarie la Reghin, binecunoscutele versuri semnate de Adrian Păunescu transpuse pe muzică de Majai Gyozo. Revenit în oraşul natal, Majai Gyozo a dus cu el muzica folk, ca un frumos cadou adus aniversării celor 162 de ani de la naşterea lui Eminescu.

Reporter: Cum ar fi viaţa fără Eminescu?

Majai Gyozo: Fără Eminescu, viaţa noastră şi-ar pierde unele sensuri şi ar fi mult mai săracă, atât din punct de vedere literar, dar mai ales spiritual. Ne bucurăm că opera lui face parte din viaţa noastră.

Rep.: Cât de important e să-l simţim mereu aproape?

M.G.: Este important să-l evocăm ori de câte ori avem ocazia, să nu uităm că a fost Luceafărul culturii noastre, poetul tuturor românilor, şi probabil datorită acestui fapt îl comemorăm cum se cuvine în fiecare an, la mijlocul lunii ianuarie, la aniversarea naşterii sale.

Rep.: Se tot vorbeşte despre nevoia de Eminescu, de cultură…

M.G.: Este mare nevoie deoarece fără cultură, fără poezie, fără artă, nu cred că ar exista armonie între oameni, între naţii. Cultura a fost şi rămâne un lucru extrem de important în existenţa noastră.

Rep.: În urmă cu zeci de ani, era acel refren binecunoscut de toţi, “şi totuşi există iubire”. Mai există acea iubire?

M.G.: Există, şi bine spunea poetul Adrian Păunescu că există şi blestem, în aceeaşi poezie. Ca şi atunci, şi acum există şi iubire, dar în acelaşi timp şi blestem, lucru extrem de adevărat în zilele noastre.

Rep.: Cât poate vindeca muzica, poezia, literatura?

M.G.: Asta depinde de fiecare din noi, de firea fiecăruia în parte. Fiecare om simte sau rămâne pasiv la artă, la muzică. Totul depinde de firea fiecăruia.

Rep.: Încotro se îndreaptă folk-ul?

M.G.: Părerea mea, referindu-mă la muzica folk, după perioada Cenaclului “Flacăra”, ea a fost marginalizată şi e păcat d