Europa se construieste pe sine nu numai in retragere permanenta, ci si ca si cum ar fi intr-o situatie de paritate demografica si culturala cu islamul. La inceputul saptaminii trecute, guvernul egiptean anunta interzicerea intrarii in tara a ziarului Le Figaro din ziua precedenta, alaturi de un numar din Frankfurter Allgemeine Zeitung. Membru, ca si Romania, al miscarii francofone, statul egiptean saluta, pesemne, in acest mod apropiatul sommet de la Bucuresti. Nu mai stiu de ce interziceau publicatia germana, insa motivul acestei contributii nesperate la cauza francofoniei si pacii mondiale era un articol de opinie (o tribuna, cum se spune in limbajul mediatic!), datorat unui destul de obscur profesor de filozofie de la un liceu de pe linga Toulouse. Opiniile sale erau considerate de catre Ministerul Informatiei de la Cairo drept injurioase la adresa islamului. Cum se stie, islamul este, spre deosebire de oricare alta religie, o fiinta neinchipuit de sensibila, care nu suporta sa fie nicidecum insultata. Este drept, cu o zi inainte, undeva in Islamia, fusese ucisa o calugarita catolica, dar o viata de om nu se considera o insulta. Bine, macar, ca francofonia nu se vrea o comunitate de valori. Interzicerea presei straine este destul de rara in Egipt, mai cu seama pentru ca tara traieste din bani americani si din turism occidental, dar probabil si pentru ca aceasta nu intereseaza decit o categorie foarte redusa de egipteni. In plus, regimul egiptean actual nu are o relatie prea calda cu islamistii. Faptul ca, totusi, un ziar a fost interzis din ratiuni de islam arata, desigur, cresterea influentei cercurile radicale musulmane, ca si, probabil, incercarea urmasilor lui Nasser de a recupera in contul lor potentialul legitimant al islamului radical. Se intelege, insa, ca nimeni n-a reprosat ceva guvernului egiptean: nici guvernele occidentale, nici organizatiile civice s