Linişte apăsătoare la centrul de presă de la Guvern. Doar câţiva jurnalişti apăsau nervoşi tastele ca să iasă mai repede declaraţiile lui Boc. „Ne prinde Crăciunul aicea”, spuse unul mai nervos. Un ciocănit în uşă. „Doar nu o fi femeia de serviciu. Chiar acum?”, tresări altul din scrisul intempestiv. „Bună ziua, mă scuzaţi, am venit să vă cunosc. Sunt Emil Boc”. Premierul venise, de unul singur, la sala presei să ia „pulsul” jurnaliştilor de pe Guvern. „Vreau să dau mâna cu toţi, să vă cunosc pe toţi. E un domn aici, în colţ, scrie intens şi nu îl deranjez”, spuse jovial Boc. A fost însă înconjurat rapid de mâna de ziarişti. „ Am venit să vă întreb ce doriţi să fac mai bine şi ce ar trebui să corectez. Vreau să avem o comunicare bună”, mărturisi premierul. Îmbrăcat la patru ace, cu nelipsita siglă cu PD-L în piept, Emil Boc a spart gheaţa, urcă rapid pe scări cu cârdul de jurnalişti după el, spre birou.
„Camera misterelor guvernamentale” era neschimbată. Moştenirea lăsată de Tăriceanu chiar l-a mulţumit pe noul premier. „Aici nu e nevoie de nimic în plus pentru a-ţi desfăşura activitatea în condiţii bune: calculatorul există, telefoanele există, legile şi stiloul cu care semnez documentele”, a admis Boc.
Mai sunt doar câteva retuşuri de făcut, zâmbi premierul. “O să aduc poza de familie”. Palatul Victoria chiar ar putea să aibă şi nişte noi locatari necuvântători:
“am nişte broaşte ţestoase de la fetiţele mele. Să văd dacă pot să le transport”.
„Folosiţi mailul?” îl întrerupe o voce dintr-un colţ. Boc se aşeză la calculator şi se apucă de tastat. „Cine nu mai foloseşte astăzi internetul şi emailurile? E o unealtă de lucru absolut obligatorie. Mi-am configurat şi eu o adresă de email la nivel guvernamental şi care va fi utilizată în fiecare zi”, râde premierul Boc.
Stăpân al tehnicii moderne prim-ministrul începu chiar să descrie cum va t
