Are 24 de ani, suferă de tetrapareză spastică, mai are şi autism şi, în curând şi-ar putea pierde şi lumina unui ochi. Cătălin Andrei are nevoie de un transplant de cornee, pe care familia lui nu şi-l poate permite

La 6 ani abia a făcut primii paşi. Acum are 24 de ani, dar este prizonierul propriului trup. Cătălin Andrei Avasiloaie a primit, la doar şase luni de viaţă, diagnosticul de tetrapareză spastică. „La câteva luni de la naştere am observat că nu e sănătos. Nu plângea, nu întindea mânuţele, nu zâmbea. La naştere se pare că ar fi suferit un şoc neonatal, practic creierul lui a rămas fără oxigen, iar reflexele I-au fost distruse”, ne povesteşte mama lui Cătălin, Georgeta. Speriaţi, părinţii lui au mers la doctor, care, iniţial au bănuit „o aprindere de creier, dar mai apoi I s-a pus diagnosticul de tetrapareză spastică. Aşa a început calvarul. Am început recuperarea la Târgu Mureş, apoi la Dezna, la Arad”. Între timp, a venit pe lume frăţiorul lui, perfect sănătos. „Atunci am transferat fişa lui aici, iar prin 95, el a mai primit şi diagnosticul de tulburare de spectru autist. Pe vreme aia nici nu se ştia foarte bine ce era cu autismul”, îşi aminteşte mama lui Cătălin.

Şedinţele de recuperare au continuat cu Andrei şi continuă şi în prezent. „Acum ştie să facă diverse lucruri, dar trebuie să I se spună, înţelege orice, dar nu face din proprie iniţiativă. Nu vorbeşte, iar ele câteva cuvinte pe care le foloseşte sunt în momentele de bucurie. Nu spune ce îl doare, când îi e foame, dacă are nevoie de ceva, nu ripostează, nu se apără. Dacă I se spune că poate lua ceva, îl ia, altfel nu. Trebuie să îl cunoşti după gesturi. La un moment dat a înghiţit un sâmbure de fruct şi nu am ştiut, aşa încât opt zile a stat pe perfuzii”, explică femeia.

Perspectivele însă sunt sumbre pentru Cătălin. În februarie, pe fişa medicală a mai fost