Denumirea regiunii istorice Oltenia îşi trage rădăcinile din perioada Basarabilor, de unde şi numele atribuit provinciei de „leagănul dinastiei Basarabilor”. Etimologia numelui regiunii provine, aşadar, din zorii secolului XV, şi a reprezentat, de-a lungul secolelor, judeţele din stânga râului Olt, pentru ca, ulterior, să cuprindă judeţe de ambele părţi ale Oltului.

Regiunea istorică Oltenia şi-a schimbat componenţa, pe parcursul istoriei de mii de ani a României, şi a fost, la un moment dat, una dintre cele opt regiuni ale ţării, pentru ca, apoi, cifra să crească la nouă şi chiar zece, în funcţie de cei care s-au aflat la conducere. Regiunile în cauză erau cunoscute şi sub numele de “ţări”. Regiunea istorică Oltenia este regiunea „primului uscat continental, geologic al regiunilor carpatice, în care neamul românesc şi-a păstrat şi etnicitatea şi graiul cel mai curat. În fine, Oltenia este şi regiunea în care specificul românesc, în port, credinţă şi cultură, apare în cea mai curată şi caracteristică formă” (Popescu Voiteşti, 1943, p. 189), caracteristica sa dominantă fiind „întâlnirea aci, a Muntelui cu Dunărea, cele două axe care au condiţionat, din vremi depărtate, istoria elementului autohton din Carpaţi” (Donat, 1943, p.299).

“La bază, regiunea istorică Oltenia a cuprins doar judeţele din stânga râului Olt: Dolj, Vâlcea, Mehedinţi şi Gorj. Judeţul Olt a fost alăturat numelui regiunii mult mai târziu, lucru puţin ştiut, din păcate, în ziua de astăzi. Râul Olt era graniţa, de fapt, dintre regiunile Oltenia şi Muntenia, cea din urmă cuprinzând, iniţial, judeţul Olt în componenţă, alături de Argeş, Teleorman, Dâmboviţa, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Buzău, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi. Din punct de vedere geografic, Oltenia este situată între Dunăre, culmile Carpaţilor Meridionali, culoarul Timiş-Cerna şi, desigur, râul Olt. În prezent, Oltenia reprezintă provi