Cănd s-au inventat hărţile, oamenii desenau monştri pe locurile pe care le cunoşteau. Spaima de necunoscut era mai mare decăt spaima de gheare, colţi şi ochi injectaţi, aşezaţi cu voluptate peste ţinuturi albe, de la capătul lumii. Explorarea era o meserie in sine, iar fiecare pată albă de pe harta completată cu informaţii valora adesea vieţi umane - de aici şi preţul uriaş, in evul mediu, al unei hărţi buneâ¦
Cănd s-au inventat hărţile, oamenii desenau monştri pe locurile pe care le cunoşteau. Spaima de necunoscut era mai mare decăt spaima de gheare, colţi şi ochi injectaţi, aşezaţi cu voluptate peste ţinuturi albe, de la capătul lumii. Explorarea era o meserie in sine, iar fiecare pată albă de pe harta completată cu informaţii valora adesea vieţi umane - de aici şi preţul uriaş, in evul mediu, al unei hărţi buneâ¦
Acum, că ştim cam toate locurile, hărţile au devenit hărtii ieftine. Două la leu, in benzinărie. Nu mai au nimic magic in ele: te pot doar ajuta să găseşti o cafea sau un pat peste noapte - nicidecum să-ţi dea un motiv să pleci la drum. Nu sunt decăt o inşiruire de banalităţi. Drumuri, poduri, dealuri şi plictis. Ce să mai descoperi? Doar reclamele de la marginea şoselei. Doar un căine mort, pe care nu-l ştiai. Sau, stai puţin, nu era aici şi săptămăna trecută?
Şi totuşi, există o cale să scapi de toate astea. Există incă locuri libere pe hartă. Nu sunt locuri albe totuşi, pentru că ştim ce e acolo: e apă. Hărţile cu mult albastru sunt acum singura soluţie să evadezi de o planetă cunoscută, ultrapopulată şi infraamenajată. Hărţile mării, adică.
Marea e de altfel următoarea mare afacere. Condiţiile sunt perfecte: terenul e gratis. Ieşi căteva mile in larg şi-ai scăpat de toată lumea. Pentru asta insă plăteşti cu vărf şi indesat, pentru că o casă pe mare, cu tot confortul, bate o casă pe uscat. Două porturi la Ma
