Cu un istoric sinuos, imobilul care adăposteşte astăzi Muzeul Ţăranului Român marchează împlinirea a 100 de ani de la "punerea pietrei fundamentale", la 17 iunie (stil vechi) / 30 iunie (stil nou) 1912. "Muzeul de la Şosea", cum avea să fie cunoscut multă vreme, înainte de al doilea război mondial, a beneficiat, în epocă, de un proiect arhitectural ambiţios, în stilul care avea să se impună drept "neo-românesc", de influenţă certă brâncovenească. Deşi decretul regal pentru înfiinţarea acestui muzeu, numit iniţial Muzeul de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială, a fost semnat în iulie 1906, a fost nevoie de 6 ani pentru ca să începea construcţia efectivă a imobilului menit să-l găzduiască.

Sunt multe lucruri de trecut în revistă, dar mă voi opri doar la acea zi de acum un secol, la solemnitatea care a început, într-o zi de duminică, la orele 11.00, în prezenţa Regelui Carol I, a familiei prinţului moştenitor Ferdinand, a miniştrilor Th. Rosetti, C.C. Arion şi E. Pangratti, a administratorului Domeniilor Coroanei, I. Kalinderu şi, bineînţeles, a directorului muzeului, Tzigara_Samurcaş. N-au lipsit artişti, arhitecţi, oameni de ştiinţă, istorici - în fine, floarea intelectualităţii. Serviciul divin a fost săvârşit chiar de către mitropolitul primat Konon Arămescul-Donici, asistat de şase clerici mitropolitani.

După obicei, la temelia noului edificiu a fost îngropat un document, un act comemorativ semnat de către toţi cei prezenţi. "Noi, Carol I, rege al României, dorind a cinsti arta strămoşească cu un adăpost vrednic de însemnătatea sa pentru educarea poporului şi întărirea sentimentului patriotic, astăzi 17 (30) iunie, anul Mântuirii 1912 şi al domniei noastre al 47-lea, împreună cu augusta noastră soţie, regina Elisabeta, şi cu iubiţii noştri nepoţi, principele Ferdinand şi principesa Maria, moştenitorii tronului (...) am p