La 20 de ani de la caderea dictaturii Ceausescu, viata din subteranele Bucurestiului inseamna o lume unde speranta este adusa de renuntarea la droguri si de truda, scrie jurnalistul Ed Vulliamy de la saptamanalul The Observer care a revenit recent la Bucuresti dupa ce mai vizitase capitala in 1996, transmite NewsIn.

Ziaristul a coborat in subteranele "umede, puturoase, cu scene parca desprinse direct din Dostoievski" impreuna cu o tanara voluntara de la organizatia "Salvati copiii". Aici, noteaza jurnalistul, copiii duc o viata aspra printre conductele subterane. Tot aici, jurnalistul britanic a descoperit o "colonie subterana" condusa de Laurentiu, un baiat care a trait pe strazi ani de zile, supravietuind cu ajutorul drogurilor si a prostitutiei in jurul garii. Apoi s-a hotarat sa opteze pentru viata, a coborat in lumea de dedesubt, unde a devenit lider de grup, stabilind regulile "gaurii" - fara inhalari de Aurolac, fara prostitutie, iar cine vrea sa stea trebuie sa-si caute de lucru.

"Acestia au fost copiii pierduti ai revolutiei din 1989 din Romania", explica jurnalistul Ed Vulliamy. "Lumea a fost ingrozita cand bebelusii si copiii abandonati, multi suferind de SIDA, au fost gasiti legati cu lanturi de paturile lor medalice in orfelinatele-inchisori ascunse in Romania lui Nicolae Ceausescu.

O alta parte a dramei suprarealiste se intampla in Bucuresti, unde un vis devenit realitate se impletea cu un cosmar: tancurile treceau peste ramasite arse; soldati tineri - avand la cascheta flori puse de oameni - raspundeau focurilor de arma trase de tragatori izolati; multimea venea sa se holbeze la reduta cazuta a regimului lui Ceausescu si sa celebreze momentul, parca nevenindu-i sa creada, sau sa-si planga mortii la altare improvizate unde ardeau lumanari si unde erau lasate ca ofrande diverse nimicuri personale sau brichete. Era ca un r