Stipe Mesici a fost ultimul preşedinte al Iugoslaviei "mari", federaţia compusă din şase state, nu din două, ca acum. După războiul care a adus Croaţiei independenţa, Mesici a scris o carte intitulată "Cum am distrus Iugoslavia". Din iarnă, Mesici este preşedintele Croaţiei. Echipa care inventaria palatul prezidenţial a găsit 830 de benzi de magnetofon şi transcrierile a peste 17.000 de conversaţii pe care fostul preşedinte, răposatul Franjo Tudjman, le avusese de la înscăunarea sa, în 1991. Notase totul cu meticulozitate maniacală. Fiecare discuţie. Fiecare întîlnire. Tudjman fusese istoric "la bază" şi avea probabil un mare respect pentru izvoare . Chiar mai mare decît avusese pentru propria sa posteritate.

Parcurgerea acelor documente a arătat că Eliberatorul Croaţiei purtase război cu Miloşevici, dar ulterior a plănuit cu acesta distrugerea Bosniei. În aşa-zisa privatizare, miniştrii, bancherii şi oamenii de afaceri s-au prins într-un joc piramidal de-a falsa contabilitate şi de-a deturnarea de fonduri, protejaţi de un circuit închis de bănci de stat, fonduri private şi insule virgine. În perioada cînd o treime din Croaţia era încă ocupată de armata iugoslavă, guvernul de la Zagreb a cumpărat (în ciuda embargoului internaţional) rachete militare de la mafia ucrainiană. Au costat bani frumoşi, în schimb nu erau bune de nimic, mafioţii nu reuşiseră să le fure împreună cu sistemele de ghidare. Aventurile economice ale istoricului devenit general comunist şi preşedinte naţionalist au costat economia croată mai mult decît chiar războiul. Datorită privatizării haotice, jumătate din economia naţională a ajuns în pragul falimentului. Cumpărate pe nimic, întreprinderile erau vîndute la bucată sau exploatate pe termen scurt, iar banii luau calea Elveţiei. De fapt, Tudjman ştia că lucrurile nu merg tocmai bine, dar avea un calcul de perspectivă. Benzile de m