Mario Monti, premierul Italiei, s-a întîlnit cu Herman Van Rompuy la Cernobbio, la un workshop, şi i-a propus organizarea unui Consiliu European extraordinar pentru a discuta despre „fenomenul periculos“ reprezentat de „forţele care pot duce la dezintegrarea Europei“. Van Rompuy a acceptat pe loc: reuniunea se va ţine – simbolic, nu? – la Roma, la Campidoglio, adică locul unde s-au semnat, în 1957, Tratatele europene. Dacă iei la rînd presa europeană care contează – şi o poţi face foarte rapid şi uşor prin Presseurop – observi că există îngrijorări serioase privind soarta Uniunii. Şi, mai ales, există perspective noi, care acum cîţiva ani – înainte de criză, în vremea euro-optimismului integraţionist – n-ar fi fost posibile.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anBunăoară, editorialişti faimoşi ori politicieni serioşi se declară tot mai îngrijoraţi de mişcările populiste din diverse ţări europene. The Independent publică un articol amplu despre partidul Zori Aurii din Grecia, care organizează, ziua în amiaza mare, expediţii de „pedepsire“ a imigranţilor (iar pe homosexuali îi avertizează: „După imigranţi, voi urmaţi!“), încurajat fiind şi de declaraţiile repetate ale ministrului de Interne privind „pericolul străinilor în Grecia“. Asumîndu-şi „o figură retorică sleită“, The Independent face comparaţia cu naşterea nazismului: acum, cei mai mulţi lideri europeni se fac că nu observă fascismul afişat de Zori Aurii, atîta timp cît Grecia îşi plăteşte datorille; aşa cum „pînă în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, lucrul cel mai important pentru mulţi lideri era ca Germania să-şi achite datoriile“.

În Süddeutsche Zeitung, Martin Winter (corespondentul ziarului la Bruxelles) afirmă că „nu e momentul pentru mai multă Europă“: să aşteptăm rezolvarea crizei şi trecerea panicii