● Platonov, de A.P. Cehov. Regia: Alexandru Dabija. Cu: Nicu Mihoc, Serenela Mureşan, Cristina Flutur, Ofelia Popii, Adrian Matioc, Marius Turdeanu; Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu
Spectacolul Platonov în regia lui Alexandru Dabija este unul normal. Normalitatea lui variază însă în funcţie de reper. Într-un peisaj teatral profesionist, în căutare de limbaje/teme/estetici/interpretări noi, Platonov ar reprezenta normalul. Universul teatrul românesc este însă diferit de această situaţie ideală, este dominat de conservatorism, chiar rigiditate estetică, manierism, suficienţă, teribilism etc. În acest context, spectacolul lui Dabija este extra-ordinar, adică excede sferei normalului.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlă Punctul forte al show-ului sibian este coerenţa. Din piesa lungă, cu o structură arborescentă, oarecum dezlînată a lui Cehov (ca viaţa, incoerentă şi surprinzătoare), Dabija a făcut un scenariu cursiv despre un bărbat care se dezintegrează sub iubirea sufocantă a femeilor. Platonov este un anti-erou, un intelectual ratat, eşuat la ţară, adulat de femei ca singurul bărbat „valabil“ din împrejurimi, care şi-a dat seama că în nefericirea monotonă a stepei ruse, între iernile interminabile şi plictiseala de vară, femeile dezvoltă o doză suficientă de masochism încît să fie dependente de cea mai fragilă dintre speranţe, aceea că vor fi iubite. Dramele pulsatile, jucate de obicei melodramatic, în ciuda indicaţiilor explicite ale autorului care insista pe ideea că piesele sale sînt „comedii“, pierd la Dabija potenţialul lacrimogen. Rămîn fruste, comice, uneori penibile, dar nu derizorii. Se construiesc stanislavskian relaţii logice şi personaje durabile, oamenii sînt vii, suferinţa lor e reală, ca şi bucuria, ambele
