Veşti proaste (le-am primit şi le dau mai departe).
Mediocrii sunt cu mult mai fericiţi în dragoste decât perfecţioniştii şi perfecţionaţii. Oamenii simplificaţi au, culmea, un instinct mai deştept de conservare morală.
În jurul nostru, cuplurile cele mai voioase sunt cele cu mintea odihnită. Care n-au mofturi majore, n-au idealuri utopice şi nici visuri pompoase. Cu cât eşti mai instruit, mai sexy şi mai bogat, aşteptările sentimentale cresc fatalmente.
Consideri că nu e de demnitatea ta să te mulţumeşti cu orice. Mezalianţele îţi repugnă, pretendenţii sunt tăbăciţi de cusururi şi, în general, sufletul tău pereche e pe altă emisferă (sau într-un film). Nu există noroc şi nenoroc în amor, ci numai realism sau bătaie de câmpi. Cunosc femei care-i depistează defecte majore şi lui James Bond. Ştiu bărbaţi care nu s-au însurat până la 40 de ani - şi numai 70% din ei s-au abţinut deoarece n-a fost de acord mămuca, restul au fentat pirostria fiindcă „n-au găsit femeia potrivită". Când „potrivit" devine sinonim cu „perfect", e grav.
Nu urez nimănui baftă în iubire. Le urez tuturor burlacilor cronici să-şi schimbe dioptriile, să priceapă că nici chelia, nici sânii mici nu stau în calea fericirii, că niciun campion al nunţilor de argint nu e vreun prototip de frumuseţe şi izbândă financiară. Şi că ghinionul e pretextul celor cărora le e lene să trăiască. Simona Catrina editor coordonator „Tango"