De zece ani asistăm la războiul dintre ziarişti şi politicieni. Ziariştii şi-au făcut un obicei din criticarea "clasei politice", iar politicienii nu încetează să se plîngă de prestaţiile presei, încercînd uneori, în diverse forme, chiar s-o cenzureze. Şi unii şi alţii însă cîntă la unison aria viitorului euroatlantic al României: în declaraţii, toată lumea e de acord că nu avem alternativă; în fapte, toate guvernele postcomuniste s-au dovedit incapabile să construiască o strategie pentru a recupera decalajul faţă de Occident. Dar presa? Sînt ziarele româneşti pregătite să "intre în Europa"? Îşi pregătesc oare strategii de viitor? "Anunţurile de mică publicitate şi cotaţiile de bursă sînt fundamentul presei. Dacă se va găsi o sursă alternativă de acces facil la o asemenea diversitate de informaţii zilnice, presa va cădea" - profeţea, cu trei decenii în urmă, Marshall McLuhan. Între timp, în lumea occidentală această "sursă alternativă" a apărut: computerul conectat la Internet. Evoluţia cotaţiilor de la bursă poate fi urmărită "în timp real", iar marile tranzacţii se fac tot prin computer: poţi vinde sau cumpăra acţiuni la bursa din Hong Kong din biroul de la New York. Ziarele au intrat şi ele în circuitul electronic, apărînd şi pe Internet. "Ediţia electronică" este preferabilă din multe puncte de vedere celei "pe hîrtie", nu numai datorită comodităţii, dar şi pentru serviciile suplimentare pe care le oferă: acces la arhiva ziarului sau la numerele anterioare, posibilitatea de a-ţi publica gratuit anunţuri publicitare on-line ori de a face cumpărături prin reţea, legături cu alte site-uri etc. Unele publicaţii îţi trimit gratis, prin e-mail, o sinteză a ştirilor şi articolelor, iar Laboratorul Media de la MIT a creat deja programul care permite personalizarea ziarului, după preferinţele şi interesele cititorului: în curînd, fiecare va putea primi New York Tim