Căpitanul naţionalei împlineşte azi 29 de ani şi s-a apucat de fotbal visând să ajungă portar. Povestea lui Chivu a început acum 29 de ani la Reşiţa, unde familia celui care avea să devină căpitanul naţionalei a sărbătorit naşterea micuţului Cristian Eugen. „Cristi s-a născut cu gândul la fotbal. La patru ani stătea pe  o pătură în dormitor şi se ruga de soră-sa să-i tragă la poartă. Avea destule jucării, dar mingea era ceva special. Ţinea la maşinuţele lui de fier, la călăreţii de plastic, se uita la desene animate, şi ţinea cu Jerry în lupta lui cu Tom, însă când era vorba de fotbal lăsa totul deoparte”, povesteşte Mariana Chivu, mama fotbalistului.

Trecerea de la fotbalul de pe maidan la cel organizat a venit pentru Chivu la 8 ani. La şase luni după ce s-a apucat a făcut scarlatină şi a trebuit să ia o pauză de alte şase luni. A revenit la fotbal şi de la nouă ani a început să urce pas cu pas treptele performanţei.

„Prin clasa a şasea, taică-su mi-a zis că va ajunge mare fotbalist, dar mi-a cerut să nu-i spun. Mircea era mai dur cu el, nu-l cocoloşea deloc. O dată a venit Cristi plângând de afară, se bătuse cu un copil, şi soţul meu i-a zis că el nu se poate certa cu vecinii din cauza problemelor lui, aşa că să facă bine să şi le rezolve singur”, dezvăluie mama fotbalistului.

Major la 17 ani

Chivu senior, fost fotbalist de primă ligă, a încercat să-l ferească pe Cristi şi de răutăţile celor care spuneau că fiul său joacă la club pentru că e el antrenor acolo. De multe ori, tatăl îşi trimitea fiul acasă cu tramvaiul, refuzând să-l ia cu maşina personală.

Copilul Chivu a devenit bărbatul Chivu la 17 ani, când şi-a pierdut părintele răpus de o boală incurabilă. „Moartea tatălui său l-a maturizat brusc. Cristi a luat viaţa în piept şi a plecat singur la Craiova, apoi la Amsterdam, la Roma, la Mila