POPASURI MONAHALE Manastirea Calui... Un loc in care Dumnezeu pare ca si-a revarsat toata iubirea pentru a chema intru credinta. POPASURI MONAHALE Manastirea Calui... Un loc in care Dumnezeu pare ca si-a revarsat toata iubirea pentru a chema intru credinta. Nu departe de Oboga, comuna renumita pentru ceramica populara, in apropiere de Craiova, pe malul Oltetului, acolo unde legenda spune ca Balan, calul lui Mihai Viteazu, a lovit cu copita in pamant si a tasnit apa, s-a ridicat un asezamant inconjurat de un puternic zid de caramida. Si daca odata rolul i-a fost doar acela de aparare, astazi, cand te apropii de manastire ai impresia ca desparte istoria de lumea de azi, decupand un loc aparte, si spatiul etern al credintei de cel al lumii trecatoare.
Pasind dincolo de poarta manastirii, nu exista problema ce nu poate fi rezolvata, iar forta rugaciunii isi face simtita prezenta. Calauzite de parintele Maxim, am descoperit un adevarat labirint al credintei si al istoriei, unde nimic nu s-a pierdut. Totul s-a transformat zi de zi, mai mult si mai mult in iubire fata de Dumnezeu si fata de aproape.
Caramida de constructie a fost adusa de pe malul Oltetului, carata din mana in mana pe o distanta de un kilometru
ISTORIE. Intemeiata in anii 1516-1521, in timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), de catre banul Vlad si fratii sai, Dumitru si Balica, Manastirea Calui, cu hramul Sfantul Nicolae, a fost refacuta de catre boierii Craiovesti. Restaurarea si infrumusetarea ei au fost facute de catre fratii Buzesti in perioada 20 aprilie-8 iunie 1588, atunci cand au fost infiintate si corpurile de chilii.
Usa bisericii se deschide catre un univers desprins parca din tablourile lui Rubliov, acel mare zugrav de biserici al lumii ortodoxe. Un univers care respira credinta si austeritatea, cu icoane din care Dumnezeu pare ca ii vorbeste omului intr-
