Viata supraveghetorilor din arestul Politiei este aproape similara cu a celor care asteapta decizia justitiei. Aceleasi gratii, aceeasi umezeala. Doar ca ei sint dincolo de vizorul arestului. Cincisprezece ani in arestul Politiei. Zi de zi printre hoti, violatori, prostituate, criminali sau smenari. In arest, fara sa fie insa incarcerat. Pus cap la cap, timpul petrecut de cel care ii pazeste pe arestatii "din custi" inseamna cam cinci ani, adica mai mult decit a stat orice infractor. Un loc de munca printre gratii, printre infractori, in arestul Politiei, antecamera puscariei. Putini stiu ca la subsolul Politiei este lumea celor care asteapta sa ajunga "la mititica". Dedesubtul forfotei zilnice a celor care se perinda, cu diverse scopuri, prin IJP, cei retinuti pentru cercetari traiesc clipe de plictiseala ingrozitoare. Arestatii si subofiterii care-i au in grija au aceeasi soarta. Stau inchisi ore in sir, unii asteptind sa fie eliberati, iar ceilalti sa-si termine schimbul si sa plece acasa, la familie. In incaperile in care isi tirasc plictiseala cei care sint arestati preventiv nu exista altceva decit niste paturi: trei sau opt, pentru ca fiecare om are dreptul la cel putin doi metri cubi de aer. Sa stai cu "vizorul" pe altii Plutonierul major Dumitru Voineag a terminat scoala in 1985. Timp de aproape un an de zile el a fost agent de ordine, dupa care, in luna februarie 1985 s-a ivit un post liber, la Focsani, in arestul Politiei. Primele zile au fost cumplite; in primul rind, a schimbat locul de munca, iar in al doilea, a trecut de la viata de ofiter pe strada, la cea de ofiter la carcera. "Dupa doua saptamini, m-am obisnuit. La inceput mi s-a parut o munca mai grea decit afara, dar obisnuindu-ma mi-am dat seama ca e o munca cit de cit lejera", isi aminteste plutonierul major Voineag. Cinci ani de arest "la greu" Lucreaza 12 ore, dupa care 24 de ore este liber. D