Pentru mine, sa ajung la Cannes a fost ceva aproape nesperat. Daca nu ar fi existat medicii Lucian Rugina si Stefan Fulger care sa-mi preia motanul, pe Miortaila (mai nou, Diabetila), la clinica lor, Happy Pet, si daca nu era criticul de film Magda Mihailescu sa mi-i recomande si sa-mi cedeze din doza de insulina a motanului sau, Kenzo, nu reuseam sa scriu aceste rinduri. Ridley Scott n-a avut la fel de mult noroc. Se operase la genunchi nu de mult, dar nu s-a simtit in putere sa vina pe Croazeta. Cineastul Jafar Panahi are si mai putin noroc. Gestul evident politic - desi Panahi e un cineast foarte bun - al Cannes-ului de a-l invita in juriu nu a impresionat autoritatile iraniene. A 63-a editie a Cannes-ului a inceput fara el. In schimb, cred ca toti cei 4.000 de jurnalisti au venit din prima zi, 12 mai. A fost nebunie la cele doua sali de presa, cea cu calculatoare si sala wifi. N-au lipsit, fireste, fotoreporterii care se imbrincesc sa-si faca pozele, dupa care se intreaba sau ii intreaba pe jurnalisti cine era femeia in rochie albastra sau tipul cu barba. Robin Hood, de Ridley Scott, filmul care a deschis festivalul, nu era la fel de slab ca Blindness sau la fel de futil ca si Codul lui Da Vinci (care au deschis in anii trecuti), dar mi s-a parut ca exploata mult mai putin perioada asa cum facea Regatul cerului/Kingdom of Heaven, filmul lui Ridley Scott din 2005, care se referea la cruciade si la secolul al XII-lea, moment deci contemporan cu Robin Hood. Daca in Kingdom of Heaven gaseai ceva in spatele luptei - ceva legat de descoperirea de sine a eroului, de respectul adversarului, de religia intima a fiecarui om -, mi-e teama ca n-am descoperit in Robin Hood ceva similar sau din aceeasi gama. "Daca Robin Hood ar fi trait azi, dusmanul lui ar fi fost monopolul media", a spus Russell Crowe la conferinta de presa la care a fost insotit de Cate Blanchett si de prod