Inventate cu patru decenii în urmă, cipurile fac astăzi parte din viaţa multora dintre noi, funcţionând în telefoane mobile, carduri bancare sau acte de identitate. Despre aplicaţiile pe care aceste computere în miniatură le-au căpătat în ultimii ani, în medicină, aflăm din Jurnalul unui medic cosmopolit de la dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu.

Fără să ne mai dăm seama, apelăm zilnic, pentru a funcţiona, la serviciile unui „chip“. Acest computer în miniatură a fost descoperit de francezul Roland Moreno, în 1974. Dacă, la „naştere“, era „auriu şi pătrat“ şi avea o memorie de numai opt kilobiţi, în prezent a căpătat diverse forme şi culori, iar memoria depăşeşte 500 KB. Se afirmă că ar exista mai mult de 200 de feluri de cipuri în cărţi de credit, acte de identitate, telefoane, ecusoane etc. sau implantate sub pielea animalelor domestice şi sălbatice. În ultimii ani, cipurile şi-au extins şi dovedit utilitatea şi au efectuat saltul din exterior în interiorul corpului uman, subiect de numeroase controverse profesionale şi etice. Primele teste cu cipuri implantate în scop medical au fost efectuate cu succes în SUA. De exemplu, un cip implantat sub piele, în care se află toate datele dosarului medical. Cipurile folosite în scop medical sunt din ce în ce mai mici şi se apropie de dimensiunea celulelor, moleculelor. Procesul de „nanonizare“ în medicină s-a extins de la terapie la prevenţie şi diagnostic. Au fost construite cipuri „minilaboratoare“, controlate din exterior, fără fir, capabile să navigheze prin fluidele şi ţesuturile corpului uman şi să ofere feedback. Ele contribuie la diagnostic precoce, prin efectuarea de nanoscanuri de mare fineţe, sau la reparaţii minuscule în ţesuturi. În centre universitare din întreaga lume, s Publicitate e experimentează în oncologie, cu succes, nanomedicamentele. Doza acestora este stabilită atât de efectul