La Humanitas a aparut o carte-problema in sensul bun al cuvantului, a lui Sorin Lavric. Noica si miscarea legionara - cartea lunii februarie la "Bursa valorilor romanesti" - poate fi considerata, admitand coeficientul inevitabil de hazard presupus de asemenea tip de afirmatii, una din cele mai serioase lucrari din ‘89 incoace despre ceea ce inseamna relatia dintre un intelectual pur sange si patosul unei miscari mistico-politice, totalitar-fundamentaliste.
Noica, asa cum spune autorul, s-a molipsit de acest patos si, ca in cazul unei boli contagioase care nu cruta, a facut febra mare. Febra sa s-a exprimat printr-o suita de articole publicate in revista Bunavestire, de altminteri oficiosul miscarii legionare, dar si in alte publicatii ale timpului.
Am vorbit mai mult cu Sorin Lavric pentru a afla de la el de ce a scris cartea si de ce nu si-a ales o tema de lucru mai comoda. Iata raspunsul lui:
- In Romania se poate discuta cu seninatate despre orice – de la scandalurile de presa pana la subtilitatile teoriei genomului uman, de la gafele politicienilor pana la consecintele incalzirii globale, de la cazurile de coruptie publica pana la nuantele insesizabile ale mecanicii cuantice –, intr-un cuvant, despre orice. Ei bine, despre un singur lucru nu se poate vorbi, cu gandul de a intelege "ce s-a intamplat atunci": despre legionari. De cum le pomenim numele, chipurile se crispeaza, ochii incep sa caute banuitori imprejur si aerul se incarca cu apasarea rau-prevestitoare a unor sentimente sumbre. Incapacitatea de a deschide o discutie libera despre fenomenul legionar vine dintr-o proasta asezare in raport cu problema in sine, dintr-o ratare a insesi esentei acestui fenomen cu urmari atat de tragice pentru istoria noastra. Cu alte cuvinte, de fiecare data se porneste la drum cu o incarcatura afectiva si cu o judecata batuta in cuie de pe o
