Călin Popescu Tăriceanu este singurul care a rezistat de la învestitură şi până azi. Cu preţul schimbării din funcţie a nu mai puţin de 54 de miniştri, Tăriceanu a reuşit să-şi păstreze mandatul de prim-ministru timp de patru ani. Din decembrie 2004 şi până în prezent, Palatul Victoria a suportat două ieşiri de la guvernare ale partidelor aliate - PC în decembrie 2006 şi PD în martie 2007, o restructurare - aprilie 2007 şi nenumărate remanieri individuale.
Guvernul Tăriceanu a început cu o susţinere majoritară în Parlament a Alianţei D.A şi cu un Guvern de coaliţie care cuprindea: PNL, PD, UDMR şi PC. Cu două luni înainte de încheierea mandatului, PNL a reuşit să menţină funcţional un cabinet monocolor, minoritar în Parlament.
Tăriceanu nu s-a lăsat impresionat de plecările PC şi PD. PNL a găsit o formulă de susţinere punctuală din partea PSD în legislativ şi a legiferat prin ordonanţe de urgenţă.
În aprilie 2007, şeful Guvernului a operat o restructurare reducând numărul ministerelor de la 24 la 16.
Paratrăsnetele luptei dintre palate
Printre ministerele care au suferit cele mai multe schimbări se numără Justiţia, Externele şi Comunicaţiile, cu câte trei titulari. Justiţia, în mod special, a făcut obiectul controverselor dintre Executiv şi Preşedinţie. A fost nevoie de interimatul ministrului Apărării, Teodor Meleşcanu, în condiţiile în care Traian Băsescu a refuzat numirea Noricăi Nicolai în locul lui Tudor Chiuariu la finele lui 2007.
La Externe, de asemenea, din cauza aversiunii şefului statului faţă de Adrian Cioroianu, a fost necesar ca însuşi prim-ministrul să-şi asume interimatul între martie şi aprilie 2007.
Guvernul a fost afectat de trei momente delicate, când Decebal Traian Remeş, Zsolt Nagy şi Paul Păcuraru au fost acuzaţi de corupţie.
Teodor
