Acum doi ani, in 2009, in cadrul Adunarii Generale ale “Ligii Arabe,” Muammar Gaddafi dictatorul absolut al Libiei spunea: “Eu sunt un lider international, decanul liderilor lumii arabe, regele regilor Africii si imamul musulmanilor de pretutindeni. Statutul meu international nu-mi permite sa ma cobor la un nivel inferior”. Se referea la faptul ca nu a primit suficienta atentie in acel summit. Acum trei zile, scos de rebelii care cucereau Sirte, dintr-un tub de beton unde se refugiase din cauza unor atacuri aeriene ale fortelor NATO intreba: “Unde ma aflu si cine sunteti voi”? Omul nici macar nu intelegea ce se intampla cu el.

Am publicat mai mult de 25 de articole in limba romana legate de insurgenta libiana, conflictul iscat de interventia NATO, petrol, dizidenta si jocurile intre puterile lumii in “cazul libian”. Articolele sunt postate pe Politeia si partial pe HotNews / Contributors. Astazi inchei acest “periplu” publicistic, convins fiind ca voi avea inca sansa sa mai scriu despre ceea ce s-a petrecut, se petrece si se va petrece in Libia. Comparatiile dintre Ceausescu si Gaddafi sunt simpliste si in majoritatea lor neadevarate. Sunt insa trei puncte de convergenta: primul ar fi o reconfigurare geopolitica profunda, care a dat posibilitatea unor reasezari regionale. Al doilea ar fi impopularitatea si lipsa de sprijin intern pe care il aveau cei doi, care reusisera sa-si erodeze sustinerea chiar fata de beneficiarii regimului – intr-un cuvant – posibile tradari ale “garzilor pretoriene.” Al treilea ar fi faptul ca “jucatorii internationali” nu mai aveau incredere in cei doi. Pur si simplu cei doi dictatori o luasara razna! Ambii nu mai intelegeau schimbarile aduse de reasezarile geopolitice. Circul facut de Gaddafi care se plimba cu cortul prin lume nu deranja mai mult decat faptul ca nici una din firmele globale care exploatau petrolul libian nu ave