Ieri, a inceput la New York cea de-a 61-a Adunare Generala a ONU. Anul acesta, agenda diplomatica mondiala este una deosebit de fierbinte pentru ca are in centrul preocuparilor cea mai fierbinte regiune a lumii Ð Orientul Mijlociu. Ca de obicei, nu speech-urile liderilor vor conta atat de mult in rezolvarea problemelor, ci intalnirile dintre acestia, care vor avea loc in marginea Adunarii Generale, in cadru mai mult sau mai putin formal. Pentru tema care pare sa domine sesiunea de anul acesta Ð programul nuclear iranian Ð, va conta, probabil, mai mult intalnirea pe care au avut-o ieri-dimineata presedintii Statelor Unite, George Bush, si Frantei, Jacques Chirac, decat orice altceva. Daca americanii sunt mai inclinati sa incerce sa forteze adoptarea de sanctiuni economice impotriva Iranului, Chirac a lasat deja sa se inteleaga faptul ca Franta si ceilalti europeni sunt adeptii unei atitudini mai soft. El a propus deja retragerea amenintarii cu sanctiuni economice in schimbul suspendarii programului iranian de imbogatire a uraniului. Masura in care Teheranul va raspunde pozitiv acestei abordari la fel de pozitive a statelor europene ramane de evaluat dupa ce presedintele Mahmud Ahmadinejad isi va fi facut auzita vocea in marea sala a Adunarii Generale. Prezenta lui Ahmadinejad la New York a dat mari batai de cap Secret Service, care a trebuit sa organizeze in asa fel programul incat sa evite o intalnire nedorita intre Bush si liderul iranian. Dezbaterea televizata solicitata de Ahmadinejad nu va avea, asadar, loc, dar cei doi sunt invitati la un fel de cina de adio oferita de secretarul general Kofi Annan, al carui mandat, mai curand sters, inceteaza in decembrie. Criza libaneza si existenta insasi a Hezbollahului vor fi un alt subiect de discutii, ca si incercarea aproape disperata de a relua procesul de pace israeliano-palestinian. In sfarsit, o tema care face de