Nu începuse bine veacul - acela care tocmai s-a încheiat - şi negustorii din lipscănie, bancherii de pe Smârdan sau funcţionarii particulari de pe Calea Victoriei primeau vizita unui bărbat Nu începuse bine veacul - acela care tocmai s-a încheiat - şi negustorii din lipscănie, bancherii de pe Smârdan sau funcţionarii particulari de pe Calea Victoriei primeau vizita unui bărbat tânăr, jovial şi foarte convingător. Era doctorul Nicolae Minovici, proaspăt medic legist, care umbla "cu pantahuza" (carte de implorare a milei în evul mediu) pe la toţi aceia care-l puteau ajuta să creeze Societatea de Salvare. Şi, în anul 1906, cu ajutorul bucureştenilor, a întemeiat primul serviciu de salvare publică din zona Balcanilor. Terenul şi clădirea i-au fost oferite de Theodora Dumitrescu-Cazavillan, iar caii pentru prima ambulanţă au fost daţi de prefectul poliţiei capitalei de atunci, principele Moruzi. Societatea de salvare era în zona parcului Izvor de astăzi şi a găzduit şi primul serviciu de urgenţă medicală, permanent din România, pentru toate categoriile sociale. Deşi Primăria Bucureştilor era obligată prin lege să infiinţeze un astfel de serviciu, nu a făcut-o. Şi nici când Societatea a fost înfiinţată, Primăria nu a trecut-o în bugetul ei. Pionieratul s-a bucurat de voluntariatul studenţilor de la Medicină, care au lucrat pe ambulanţă (la început birje, iar, după 1920, apar şi ambulanţele-automobil). Timp de aproape un deceniu, spitalele au refuzat să primească răniţii aduşi de salvare şi doar măsurile dure ale Eforiei Spitalelor Civile au schimbat această situaţie. Marile nenorociri la care "Salvarea" a intervenit au fost: Focul de la C.F.R.; Deraierea expresului în staţia B.M.; Dezastrul de la Vintileanca; războiul Balcanic 1912; Explozia de la Dudeşti; Războiul 1916-1918; Exploziile de la Căţelu; Focul de la "Teatrul Modern"; Arderea magazinului "Universel"; Focul de l