In orasul diamantelor nu am vazut, spre rusinea mea, niciun diamant (cu exceptia unei imitatii din sticla la Muzeul Modei), niciun magazin de bijuterii (doar niste vitrine suspect de "turcesti" pe langa gara). De fapt, am sfidat (aproape) toate locurile comune asociate de turisti cu Anvers - am ratat inclusiv portul, iar Anvers (Antwerp in flamanda) e al doilea mare port european, dupa Rotterdam. Totusi, venind cu trenul, gara a fost primul "obiectiv" pe care l-am "vizitat". Si spun asa pentru ca pare chiar un muzeu.
A fost construita in 1905 la porunca lui Leopold al II-lea, ca monument neobaroc in cinstea Cailor ferate si seamana cu un palat. Dupa ce ne-am pozat cu ursul polar (la fel de "autentic" ca bradul sub care statea) si aproape ne-am ratacit umbland cu privirile in sus, ne-am interesat cum sa ajungem la prima destinatie: Muzeul de Arta. Unde nu am intrat din motive administrative, dar am hotarat sa ne intoarcem la un moment dat pentru picturile de Van Eyck, Van Dyck si Bruegel. Si mai ales ne-am minunat de carele inaripate de pe cladire si de covorul de frunze metalice din fata, care s-a umplut ca la comanda cu apa, dovedind ca e o fantana mai... altfel.
Apoi am luat-o incet pe bulevardul surprinzator de larg pentru un orasel de 500.000 de oameni. De fapt, se stie ca cei din Anvers spun fara modestie (spre amuzamentul restului Belgiei) ca traiesc intr-o metropola... Pentru ca tot era in drum, am intrat si in magazinul designerului belgian Anne Demeulemeester, o casa de care, din fericire, nu s-a atins nicio mana cu instinct de "modernizare".
Saloanele au parchet antic, scarile scartaie, iar hainele expuse (intre business si punk) par sa apartina unei nepoate venite in vizita. Demeulemeester, care era numita la debut noul Armani, are doar patru magazine proprii in toata lumea, dintre care, desigur, unul in Anvers, orasul ei natal.
Po
