Ca sa fiu cinstit, eu as desfiinta nu numai studiile ID, dar si regimul facultativ al cursurilor. Toti profesorii o gindesc, nimeni nu are insa curajul s-o spuna. Nu sint multe de spus si de facut in legatura cu noul cod educativ. Am mai scris despre el. Modificarile sint putine, fara nici o relevanta. In consecinta, prescriptiile codului nu suscita mari discutii. Una dintre absente, in opinia mea, e capitolul care ar trebui sa vizeze criteriile de competenta si performanta. Cine judeca, cine decide competenta lui x sau y? si, mai ales, cine il judeca pe acela care judeca? S-a iscat, totusi, o vaga, timida discutie in legatura cu asa-zisul „invatamint la distanta" (studiile ID, cu o expresie academica). Am observat ca profesori foarte prestigiosi il / le contesta si cer suprimarea lui / lor. Pe buna dreptate. Formula „invatamint la distanta" este, de altfel, contradictorie, precum cerc patrat sau soare negru. Invatamintul nu se poate face la distanta de profesori, cursuri, carti, biblioteci. Nu se poate face prin televiziune, clarviziune, iluminare sau telepatie. Nici prin lecturi private, la veioza, inainte de a te fura somnul. Invatamintul presupune ca un om isi rezerva patru sau mai multi ani din viata numai pentru a studia dupa un program strict (ma refer la studiile universitare). Si nu e foarte mult. Invatamintul presupune ca te lasi in seama unui magistru, a unui Mai Stiutor (cu expresia filosofului Mihai sora), ca dialoghezi cu el si ca Mai Stiutorul iti vegheaza pasii, zi de zi. Altfel nu se poate! In al doilea rind, vorbesc din experienta, un profesor nu poate indruma mai mult de 15-20 de studenti. Seminarul (dar si prelegerea) presupun(e) un minim control asupra auditoriului. Trebuie sa observi daca esti ascultat, daca esti inteles, daca prezinti interes. E bine sa dialoghezi, sa intrebi. In fata unei multimi abstracte, doar politicienii se descurca, pesem