Sarmalele în foi de varză stau la loc de cinste pe masa de Crăciun a oltenilor.Mari cât pumnul, plămădite din carne de porc, fierte alături de roşii zemoase şi drese apoi cu cimbru şi piper, gustoasele prepatate sunt primele în meniul oricărei gospodine, căci dau sărbătorilor de iarnă savoarea adevărată.

Cei mai pofticioşi dintre olteni nu mai aşteaptă prânzul de Crăciun pentru o porţie zdravană de sarmale. Îşi încep dimineaţa cu ele, neapărat însoţite de o cănuţă cu ţuică fiartă, în care aruncă şi câteva bobiţe de piper, pe lângă o linguriţă de zahăr. Pentru ca bucuria mesenilor să fie deplină, gospodinele o iau din vreme cu pregătirile. Intră în bucătărie în dimineaţa de ajun şi nu mai ies de acolo decât târziu în noapte. Asta mai ales în cazul celora care vor ca ziua de Crăciun să le prindă în miros de cozonaci şi aburi de sarmale. Elena Feraru a învăţat, de-a lungul timpului, să pregătească sarmale după diverse reţete tradiţionale. Aşa că la masa ei se pot aşeza deopotrivă olteni, moldoveni şi bănăţeni: toţi se vor simţi ca acasă.

Moldova şi Oltenia, unite-n bucătărie

Pentru soţ, oltean până-n măduva oaselor, femeia are grijă să pregătească sarmale mari, cu multă carne, de preferat doar de porc, nu amestesc cu vită. Le fierbe apoi cu roşii conservate, tăiate în bucăţi mari, în multă zeamă, în care înmoaie o chită de cimbru şi aruncă şi nişte boabe de piper. Când le pune pe masă, se asigură ca din castroane să nu lipsească ardeii iuţi foc. „Pentru parfum pun şi puţină afumătură. Ies nemaipomenite!“, spune gospodina. Ea, pe de altă parte, e mai încântată de sarmalele „scăzute la cuptor“, cum se obişnuieşte să fie gătite în părţile Moldovei, de lângă care nu trebuie să lipsească mămăliguţa fierbinte şi smântâna. Până la urmă, reţeta sa personală e o combinaţie între cele care fac diferenţa între regiuni.

Sarmale