Era fatal ca aceste figuri de ceara, Tusea si Junghiul unei Romanii bolnave cronic, sa se intalneasca? Era. Restul il cunoasteti. Ceea ce ar trebui sa ne puna in garda este usurinta cu care cei doi aventurieri au schimbat, peste noapte, legi, institutii si destine ce pareau imuabile. Ce tara e aceea unde prim-ministru e un plagiator, iar presedinte devine un chiulangiu notoriu? Ne place sa plasam astfel de tari undeva prin America Latina sau prin Africa neagra, dar aceasta tara e chiar aici, in estul Europei si Romania se cheama. Timp de doua decenii, taras-grapis, ne-am dat cu lumea buna, civilizata, chiar daca mereu am fost la coada ei in toate domeniile. Cu o singura exceptie: a coruptiei, unde suntem fruntasi. Raul porneste din zorii „democratiei originale", de la Ion Iliescu citire, care, spre a-si justifica puciul din decembrie si a-si consolida puterea, a dat liber la paraduiala. In scurta vreme fenomenul l-a depasit, devenind el insusi un prizonier al sistemului. Esaloanele II si III ale partidului si ale Securitatii s-au instalat ca paduchii in frunte, raspandind, implacabil, molima coruptiei si procedand la acumularea salbatica de averi. Nu intamplator nea Nicu le dadea, din cand in cand, peste bot. Un banc recent este pilduitor pentru ce se intampla, acum, la noi: Moare tiganul, iar in Rai se intalneste cu Ceausescu. - Mai tigane, ii zice nea Nicu, cand a fost mai bine, in vremea mea sau acum? - In vremea ta, jupane, ca pa vremea aia politicienii facea politica, muncitorii lucra, iar tiganii fura. Acu' insa... politicienii fura, muncitorii fac politica si toti vrea sa lucrez eu. "Pa vremea aia", un Dan Voiculescu, cat era el de informator, un Sorin Ovidiu Vantu sau un Adrian Nastase ar fi fost repede imbracati in zeghe. Nastase, daca ar fi avut un dram de onoare, ar fi trebuit sa se sinucida de-adevaratelea, nu sa se zgarie la gat... Au si dictaturile part