Trei laureati ai Premiului Nobel in Economie vorbesc despre criza financiara la Milken Conference.
Intr-o societate individualista precum cea americana, vehiculele de comunicare sunt intrucatva diferite fata de "batrana Europa". In campusurile universitare nord-americane, varietatea de mesaje vestimentare explicite (inscrisuri pe tricouri) este net superioara oricarei comunitati studentesti din Europa. La University of Chicago, de pilda, poti intalni tricouri cu urmatorul mesaj: "That's good in practice, but what about the theory?" (trad. "Asta merge in practica, dar oare functioneaza si in teorie?").
Este exact sentimentul pe care l-am avut martea trecuta asistand la panelul organizat de Milken Institute cu trei laureati ai Premiului Nobel in Economie: Gary Becker (1992), Myron Scholes (1997) si Roger Myerson (2007). Toti trei fosti sau actuali profesori la University of Chicago. La Chicago, de altfel, castigarea Premiului Nobel e un obicei - 82 de Premii Nobel acordate actualilor sau fostilor profesori, University of Chicago fiind cea mai titrata universitate din lume, dupa Cambridge.
Mai intai de toate, economistii invitati ne-au lamurit asupra faptului ca actuala criza financiara americana nu poate fi comparata cu "Marea Criza" din 1929 - 1933, cand rata somajului a ajuns la 25%, iar produsul intern brut american a scazut cu pana la 20%. In criza financiara actuala ne putem astepta la 12% somaj si 5-6% scadere a PIB-ului.
Cand vine vorba despre cauzele crizei actuale, firul se incalceste neasemuit de mult. Imi amintesc ca acum cateva saptamani, Alan Greenspan marturisea: "Am facut greseala sa imi inchipui ca bancile vor avea interesul primordial de a-si proteja imaginea si afacerea." Cu alte cuvinte, dragi concetateni, am gresit, imi imaginam ca bancile se vor tine departe de speculatiile financiare riscante. Ei bine nu, m-am insel