Deşi anul acesta împlineşte 81 de ani, Grigore Dobrescu merge periodic şi studiază la bibliotecă şi la arhive despre trecutul comunei în care s-a născut.

La vârsta de 14 ani, a plecat din localitatea în care a copilărit şi a intrat copil de trupă la un regiment de cavalerie. „Pentru că rămăsesem orfan de ambii părinţi nu aveam altă soluţie. În regiment făceam orice era nevoie în spatele frontului: de la lucrări de birou pînă la cărat muniţie", spune profesorul Dobrescu.

Grigore Dobrescu îşi aminteşte că în momentul în care a intrat în regiment, a fost învăţat să tragă cu puşca, mitraliera şi tunul pentru a fi pregătit să facă faţă oricărei situaţii. „În timpul cât am stat în spatele frontului am învăţat ce înseamnă dragostea pentru ţară şi disciplina. Am admirat regimentul din care am făcut parte şi soldaţii care au luptat pe front".

A intrat în învăţământ

În 1944, când regimentul a fost desfiinţat, Grigore Dobrescu a lucrat pe diferite şantiere, inclusiv la continuarea lucrărilor de cale ferată Bucureşti -Caracal - Craiova, în zona Roşiorii de Vede. A urmat cursurile mai multor şcoli de calificare şi s-a angajat ca desenator tehnic la o uzină din Ploieşti. După ce s-a eliberat din armată, a intrat în învăţământ. „Pentru că soţia mea era învăţătoare la şcoala din Ceraşu, am început să predau şi eu limba romnână ca suplinitor". Ulterior a lucrat ca diriginte de poştă şi secretar de primărie în comuna Şoimari, pentru a reveni în învăţământ unde a predat istorie-geografie ca titular. „Am terminat liceul în Beiuş în timpul când îmi îndeplineam stagiul militar şi după aceea m-am înscris la Institul Pedagogoc Bacău şi ulterior la Facultatea de Geologie şi Geografie din Bucureşti".

A contribuit la ridicarea monumentului eroilor

Din 1982 şi până în 1989, profesorul Grigore Dobrescu a fost director de coordonare al şcolii din Şoimari. Profe