De sus, din înălţimea funcţiilor de conducere a statului român, până jos, în inima străzii, este fascinant să vezi cum reflexele din vremea lui nea Nicu sunt vii şi în ziua de azi. Capacitatea uimitoare a acestui popor de a-şi conserva metehnele, fie că le-a deprins de la turci, fie de prin Balcani, nu se dezminte nici în cazul obiceiurilor din Epoca de Aur.

Premierul Victor Ponta este un tânăr politician ajuns la vârful lanţului trofic într-un timp pe care mulţi îl consideră scurt şi care a dat senzaţia că a reuşit să pună cu botul pe labe baroneţii din vremea cuplului de tristă amintire Iliescu-Năstase. Metehnele sale se trag însă tot din comunism. Domnia sa este mai preocupat să dea bine la televizor şi în presă, decât să îşi facă treaba pentru care a fost ales şi este plătit să o facă: aceea de a guverna.

Ceauşescu şi aparatul său de partid erau obsedaţi să aibă un simulacru de presă, care să le ridice în slăvi realizările sau, de cele mai multe ori, să le inventeze. Ponta şi aparatul său guvernamental au deja o televiziune de partid care face asta, ba chiar şi un trust de presă care dă din coadă atunci când nu mârâie pe limba liberalilor, iar în rest Guvernul bagă cărbuni puternic pentru a cultiva o astfel de presă de casă.

Dovada cea mai recentă că există o preocupare sistematică faţă de acest subiect la Guvern este şi scrâşnetul din dinţi al proaspătului comunicator al lui Ponta, sociologul Mirel Palada, care a calificat ziarul Gândul şi agenţia de presă Mediafax ca având o „coloratură critică, de multe ori vehementă şi nenecesară la adresa Guvernului”, precum şi „o agendă antiguvernamentală” pe care domnul Palada le-a dibuit „în maniera în care fac decupajul din realitate” şi din „analize de conţinut”.

Supărarea a venit pentru că jurnaliştii Gândul şi Mediafax au „decupat” cam „vehement” şi chiar „nenecesar” o realitate tristă: g