Primele imagini clasice care îţi vin în minte atunci când se vorbeşte despre Brazilia sunt legate de echipa lor de fotbal, de pădurea amazoniană, de licoarea periculoasă caipirinha ori de Rio de Janeiro în toate ipostazele sale: carnavalul, statuia lui Isus, Maracana, plajele kilometrice şi favelele. Odată scăpat de cartea poştală te loveşti de o lume care trăieşte într-o efervescenţă economică şi creativă care îţi dă ameţeli. Nici Statele Unite, nici Asia nu mi-au lăsat o asemenea impresie de vitalite şi foame de viaţă precum cele trei săptămâni petrecute în America de Sud. A munci cu şi pentru brazilieni părea un fleac la îndemâna unui european versat. Experienţa s-a transformat într-o provocare intelectuală de prim rang şi-ntr-o lecţie despre cum arată lumea privită prin ochii emisferei sudice.

Datele statistice se cunosc. Cele 200 de milioane de locuitori sunt concentraţi în special în câteva megalopole în apropierea coastelor Atlanticului (Sao Paolo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte, etc.). Ţara înghite jumătate din America de Sud având o suprafaţă comparabilă cu cea a Europei, ceea ce le oferă o splendidă diversitate geografică şi vecinătatea tuturor de pe continent, mai puţin Chile şi Ecuador. Creşterea economică e aiuritoare şi face uitate perioadele de uriasă instabilitate de la finalul secolului trecut. Veştile bune vin necontenit având în vedere recentele descoperiri ale imenselor zăcăminte de petrol care transformă Petrobras (compania naţională de profil) în locomotiva Americii de Sud. Sao Paolo face legea financiară pe întreg continentul, doar numărul elicopterelor de afaceri din oraş putând da măsura nebuniei şi forfotei businessmanilor. Politicianul-Megastar Lula (fostul preşedinte care şi-a încheiat ultimul mandat cu 80% opinii favorabile) a transformat complet societatea şi a insuflat cetăţenilor o cu totul altă imagine despre ei şi posibilit