În faţa Rapidului, Legia a avut un supliment de calm, de viteză şi de tehnicitate. Şi chiar dacă giuleştenii au avut un penalty neacordat, polonezii au câştigat pe merit: 1-0

1-0 pentru Legia la Bucureşti, pe Naţional Arena, şi visele de primăvară ale Rapidului încep încet-încet, să se depărteze. Nu pentru că n-ar mai fi meciuri dejucat şi puncte de câştigat, ci pentru că polonezii, principalii contracandidaţi la locul doi, au arătat un fotbal la care nu ne-am fi aşteptat.

Vrdoliak croşetează la mijlocul terenului, evită calm atacurile dezlânate ale românilor şi, fără să ridice capul din pământ, inventează "no-look pass-ul" perfect pentru Radovic, iar Coman trebuie să mai scoată din joben un reflex de genul celor care încă îi mai bântuie pe cei de la Hapoel. Era semnalul de alarmă care, odată tras, trebuia să trezească Rapidul. Numai că, în buna tradiţie ceferistă, giuleştenii au ales să frâneze. Grigore, surpriza de la finalizare gândită de Răzvan, a deviat întâi către propria poartă dintr-o poziţie perfectă, iar apoi a pus latul din trei metri pentru o ratare mai grea decât pronunţarea numelor polonezilor. Şi, după nervii pricinuiţi de ocaziile de mai sus, a început frustrarea unei curse nebune de urmărire al balonului pe care Legia îl plimba cu un calm şi cu o atitudine de superioritate complet nebănuită.

Radovic a lovit decisiv!

Mişcări unduitoare ca la polka într-o tiki takă despre care noi doar vorbim, pentru că ne place cum sună, în timp ce alţii pe seama cărora zâmbim îngăduitor o pun în practică deja. Din ţesăturalor au mai ieşit două ocazii stopate de Coman, o acţiune senzaţională de genul succesivei la handbal cu vreo 15 pase consecutive şi mingea scoasă la extremă pentru un şut deturnat de lângă bară, clătinăturile din cap ale fanilor rapidişti, plus concluzia: "ce buni sunt ăştia!". Ceva-ceva au înţeles şi