Cu mulţi ani în urmă, pe vremea când oamenii creşteau păsări în curte, chiar dacă locuiau la oraş, o bunică avea o fată şi o nepoată. Nepoata a cumpărat 20 de pui de găină, mici, de o zi.

Cu mulţi ani în urmă, pe vremea când oamenii creşteau păsări în curte, chiar dacă locuiau la oraş, o bunică avea o fată şi o nepoată. Nepoata a cumpărat 20 de pui de găină, mici, de o zi. A venit acasă feri­cită cu 20 de bulgăraşi de aur piuitori. De cum o vedeau veneau în fugă şi se aşezau pe papucii ei pufoşi. Bunica le-a întocmit un culcuş dintr-o bucată de cojocel, papucii fetei şi o căciulă ruptă, din blană. Fata le punea sticle cu apă caldă sub blăniţa cojocului şi îi acoperea.

Vremea s-a făcut frumoasă, în curte a răsărit iarba şi puişorilor le-au crescut fulgişori albi ca neaua. Într-o zi, unul a fost găsit mort. Bunica s-a speriat şi a început să le amestece mălaiul cu un polonic de ciorbă cu borş. Cocoşeii au apreciat mult noua hrană.

Într-o zi, mama fetei a venit acasă cu cinci găini albe. Patru dintre ele erau mai mari şi tocmai bune de tăiat, dar a cincea era foar­te pricăjită. Două au fost transformate într-o masă îm­belşugată. După un timp şi celelalte două au avut aceeaşi soartă. Marea problemă era cea care a rămas, întrucât avea cio­cul strâmb ca o forfecuţă şi din cauza asta nu se putea hrăni normal. Nepoata a observat că numai hrană într-un strat mai gros putea să prindă în cioc şi de atunci i-a pus un vas mai adânc, plin cu boabe sau cu mălai amestecat cu ciorbă. Găina a început să se întremeze, să-şi schimbe fulgii, să fie mai albă şi mai veselă. Într-o dimineaţă a început a cotcodăci şi, când bu­nica a intrat la ea, a găsit în cuibar un ou. Încântarea bu­ni­cii nu avea margini şi găina cea urâtă a devenit o vedetă. Zil­nic făcea un ou.

Puişorii creşteau frumos, cu creste drepte şi codiţe semeţe, albe ca neaua. Începuseră