Tot ce se întâmpla astazi în Muntii Apuseni, dar si pe Valea Jiului, în bazinul carbonifer al Olteniei face parte în mare masura din fata înca nevazuta a adevarului, a minciunii, care a stat si sta cu „regele la masa”, a siragului de promisiuni pasate de la un guvern la altul, de la putere la opozitie, a usurintei cu care a fost distrusa industria româneasca pe verticala si orizontala, flota româneasca hranind, astfel, nesiguranta vietii, a locurilor de munca, un lant nefast al slabiciunilor din ses la munte, dintre parinti si fii, despre care unii fosti si mereu actuali parlamentari vorbesc la toate posturile de televiziune cu o nepermisa nerusinare, ca si când s-a tras cu buretele si ei nu au nicio vina.
Asa s-a ajuns la clipa de fata în care dupa drama cuprului saracia s-a întins ca iedera pâna dincolo de lacrimi, la confruntari multiple de la Piata Universitatii la mari centre de judet, iar teritoriul Apusenilor a devenit un prelung Eldorado, un du-te vino de la vladica la opinca, de la ministrii la strainezi, specialisti, muzeografi, arheologi, patroni fabulosi.
O batalie surda, iesita din tâtâni s-a mutat pe coridoarele parlamentului, guvernului, Cotroceniului, presei de care unii se bucura, pentru ca se gândesc doar la profit, la propriile buzunare, la cum sa distruga USL-ul, aceasta frageda formula de putere.
Numai ca situatia de azi are un trecut înca neelucidat, încâlcit, ascuns prin dosare si semnaturi. Firma canadiana a batut la portile aurului românesc, profitând de goana dupa înavutire, de coruptii partidelor politice, aruncând o plasa „biblica” peste ei evaluata în surâsul dolarilor, a incertitudinilor de la Rosia Montana, în care s-au grabit sa se prinda, sa înfulece pesti mari si mici, considerând-o mana cereasca, afundându-si mâinile, setea de monede pâna la cot.
Astazi Gold-ul trage încarcatura la mal pen