Când vii la Deveselu, din Caracal, ai senzaţia că eşti un avion cu reacţie: nu ştii când intri în sat, nu ştii când ieşi. Vorba primarului: "E necesar să devenim oraş, să avem alte perspective".
La stânga şoselei, rapiţă, cât vezi cu ochii. La dreapta, satul. În stânga, ascunsă în rapiţă, calea ferată pe care circulă trenul lui Cristian Nemescu, în California Dreamin'. Un film despre prima încercare a americanilor de a prelua obiectivul.
Spre a pătrunde în sat, implicit în esenţa faptelor, e necesar ca pe la jumătatea distanţei dintre plăcuţa de intrare în localitate şi cea de ieşire, să acţionezi flapsurile şi s-o virezi brusc la dreapta, în ac de păr, pe după un poliţist de tablă, înfipt în coasta drumului.
Poliţistul forjat "dintr-o placă de 0,4" arată că acolo e "Poliţia". Maşina poliţiei, în demaraj de pe "principală", vigilentă şi omniprezentă, arată că acolo e NATO.
Viceprimarul şi CIA
În faţa primăriei, şoc. Parchez în spatele unui Ford Focus bleumarin pe tăbliţa căruia scrie OT...CIA. Deja?! Un bărbat cu ochelari fumurii, în trăsăturile căruia disting totuşi figura primarului, tocmai urcă scările, adunând în treacăt câteva hârtii. Intru şi îl prind în capul treptelor care duc la etaj. Mă invită "în sala de şedinţe". "Aşadar, au venit americanii..." zic.
"Dar ştiţi de când îi aştept?!" răspunde însufleţit primarul Gheorghe Beciu. "În 2002, am plecat la Bucureşti, îndemnat de trei piloţi de aici, ca să susţinem înfiinţarea unei baze militare, pe structură NATO. Ideea i-a aparţinut comandantului Nicolae Jianu, fost şef de Stat Major la piloţi, la noi la Deveselu, cel care a murit la Tuzla, anul trecut. Am insistat, deşi atunci încă nu eram în NATO. Ăştia de la Bucureşti au insistat şi ei, să nu venim, să ne vedem de treabă. Interese mari, domnule. Până la urmă am intrat la Talpeş. Iliescu, nu ştiu dacă era la Pala
