Doresc să-l felicit pe dl prof. dr. A. V. Ciurea, pentru articolul Fenomenul „calvados“, apărut în „Viaţa medicală“ nr. 44/2011. Curajul dsale m-a îndemnat să mă aşez la masa de scris, pentru a face o comparaţie între sistemul sanitar al Poloniei ocupate de Wehrmacht în 1939 în colaborare cu glorioasa Armată Roşie şi starea sănătăţii publice din România contemporană. Ţin să reamintesc că, după tragedia Poloniei – ocupate în 1939 –, conform celor stipulate în pactul Ribbentrop–Molotov, noile autorităţi de ocupaţie (germane şi ruseşti) au demarat acţiunea de „purificare“ a intelectualităţii din teritoriul acaparat, executanţi zeloşi fiind SS şi NKVD. Precizia cu care lucrau aceste organe represive dădea de înţeles că planurile au fost întocmite minuţios şi din timp, în birourile departamentelor respective, bine încălzite. Fenomenul privea deopotrivă pedagogii, preoţii, dar şi medicii, indiferent de specialitate. Măsura abuzivă tindea spre reducerea intelighenţiei poloneze la procentul de 3% din populaţie (adică la 100 de oameni rămâneau pe loc: un dascăl, un medic şi un preot). Restul… a suferit strămutări spre alte destinaţii, de cele mai multe ori necunoscute atunci, aflate însă la Tribunalul Internaţional de la Nürnberg, în 1946. Scopul acelor măsuri „inteligente“ a fost reducerea nivelului de trai al polonezilor până la cote insuportabil de mici. De multe ori, medicii chemaţi la câte un caz disperat refuzau asistenţa medicală a vreunui refugiat sau evadat din lagăr. Frica de moarte pentru asemenea gesturi absolut fireşti a fost mai mare decât obligaţia stipulată prin Jurământul lui Hipocrate. Ceea ce a urmat se ştie. Actualmente, ca urmare a unor măsuri neinspirate luate de decidenţii vremelnici, nivelul asistenţei medicale din România suferă cuantificări negative. Fără a ne afla în stare de beligeranţă declarată, asistăm la un război civil româno-român