Dacă mă gândesc la o valoare în construirea unui brand de ţară pentru România, aceasta ar fi FRUMUSEŢEA. Din triada axiologică "bine-adevăr-frumos" nu avem 100%, deocamdată, decât frumosul. Un frumos declinat în peisaje şi, mai ales, în imaginea femeilor. Relief spectaculos şi divers mai au şi alţii. Dar femei frumoase ca la noi mai rar întâlneşti. E drept că nu prea stau ele bine la capitolele adevăr şi bine, dar ce mai contează asta la o aşa mare putere de seducţie?
Da, avem foarte multe femei foarte frumoase... De toate vârstele, de toate formele şi culorile, din toate combinaţiile tipologice: blonde, brunete, roşcate, şatene, cu toate variantele de culori de ochi şi de tenuri, de la cel alb până la cel ciocolatiu, de la cel imaculat până la cel pistruiat. Cred că este singura bogăţie naturală care ne-a mai rămas...
Dar... România este o femeie frumoasă, matură şi inteligentă care-şi asumă aceste calităţi într-un mod eronat. Are o frumuseţe naturală, dar se împopoţonează, îşi pune silicoane, face fiţe, se dă preţioasă, e fudulă, spune "drăguţ" în loc de "frumos", trage pe lângă ţintă, judecă cu dublă măsură şi este ipocrită. Este femeia care spune: "Dacă stau sunt curvă, dacă fug sunt proastă, mai bine mă împiedic".
Ea nu se lasă descoperită natural, ci vrea cu orice preţ să pozeze simandicos, studiat, cabotin - machiată, rujată, coafată, caricaturizându-şi astfel frumuseţea.
Ar putea fi o divă, dar preferă să joace pe Coana Chiriţa la televizor. Nu-şi încalcă principiile... decât pe bani mulţi sau avantaje materiale. Nu joacă decât la poturi foarte mari. Până la o limită aflată, ce-i drept, foarte sus, este o sfântă incoruptibilă - dincolo de această limită, nimic nu mai contează. Ea vrea să pară mereu altceva decât este. Deşi ar putea să fie înţeleaptă, e mai simplu şi mai "chic" să se dea deşteaptă.
Ar putea fi ext
