>> Referendumul - un moment excepţional, nu o practică obişnuită . Am fost la europarlamentare, nu şi la referendum. Motivul: nu am ştiut dacă ar trebui să fiu de acord (sau nu) cu un >> Referendumul - un moment excepţional, nu o practică obişnuită .
Am fost la europarlamentare, nu şi la referendum. Motivul: nu am ştiut dacă ar trebui să fiu de acord (sau nu) cu un sistem majoritar, cu vot uninominal în două tururi. Nici măcar unii cu mult mai competenţi decât mine în materie de sisteme electorale (cum ar fi profesorul Alexandru Radu, prezent în ediţia de sâmbătă a ziarului "Adevărul", la Interviurile 2+1) nu au reuşit să mă lumineze.
Am aflat de la el ceea ce intuiam deja: că niciun sistem electoral nu garantează reforma clasei politice şi că schimbarea vine doar cu progresul general al societăţii.
Momentul electoral de duminică deschide însă o discuţie extrem de importantă, lansată chiar de preşedinte: schimbarea Legii referendumului, astfel încât să poată fi declarat valid indiferent de prezenţa la vot. La prima vedere, ar putea părea în regulă, din moment ce primarii, parlamentarii şi europarlamentarii pot fi aleşi în acest mod.
De ce ar trebui să fie altfel la referendum - un apanaj al şefului statului?
Pur şi simplu pentru că referendumul ar trebui să rămână un moment excepţional într-o democraţie. Şi nicidecum o practică prin care preşedintele - cel din prezent sau următorii - să-şi impună agenda în afara oricărui control al unei instituţii democratice.
Nu de alta, dar într-o bună zi ne-am putea trezi chemaţi să impunem clasei politice schimbarea Constituţiei, astfel încât să nu mai fie limitat numărul de mandate ale preşedintelui. Sau, ce-aţi zice de un referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea? Dar de unul pentru reintroducerea în Codul Penal a infracţiunii de defăimare a ţării, naţiunii şi simbolurilor