Două ştiri din lumea internaţională a modei şi a lifestyle-ului mi-au atras atenţia recent. Prima ştire m-a bucurat nespus, dar mass-media de la noi n-au făcut mare caz, deşi era un subiect ce merita o dezbatere largă. Dar asta nu s-a întâmplat pentru că era vorba despre o mare companie de cosmetice care cheltuieşte bugete ge­neroase de publicitate pe piaţă – atât în reviste, cât şi la tv. Majoritatea produselor cosmetice sunt nişte păcăleli. Nu fac decât maximum 5% din ceea ce promit pompos în reclame că fac. Restul e efect placebo, marketing, publicitate, videoclipuri de lux, fotografii de fiţe şi... Adobe Photoshop.

De fapt, doar programul ăsta de prelucrare a imaginilor pe computer este capabil să facă – din păcate, doar la nivel de imagine, vir­tual – tot ceea ce promit companiile de cosmetice. Consiliul de supraveghere a publi­cităţii din Marea Britanie a interzis recent de la difuzare două reclame tipărite ale unei mari companii de cosmetice pe motiv că imaginea modelelor era mult prea prelucrată pe computer – păcălind astfel consumatorii în legătură cu efectele unei creme-minune. Mă bucur foarte tare că s-a întâmplat asta.

Ar fi trebuit ca interzicerea reclamelor de acest tip să fie generalizată de mult. Numai că este foarte greu să te lupţi cu marile companii de cosmetice care fac parte din mari concerne de produse industriale şi chimice care... etc. Şi care companii au ajuns, prin presiune financiară, să dicteze conţinutul revistelor glossy. Şi aşa nu mai este vorba despre „presa citită” – adică pentru cititorul care cumpără presă – ci despre „presa scrisă”, adică acea formă de manipulare în masă menită să asigure cheltuirea bugetelor de publicitate, un fel de cârdăşie între mass-media, agenţiile de publicitate şi clienţii acestora, cu unicul scop de a creşte vânzările unor produse. Totul frumos „cosmetizat” cu Adobe Photoshop, ca să dea bine