"I-am spus mamei sa ma spele cu clor, sa ma albesc", isi aminteste o mulatra din Iasi. Copiii rezultati din mame iesence si tati africani spun ca in copilarie au fost victime ale prejudecatilor celor din jur. Carmel Mayaya, de 12 ani, poarta camasa cu mineci lungi si cozorocul tras pe frunte, pentru a-si ascunde culoarea pielii. "As fi facut orice sa nu mai fiu negresa", isi aminteste romano-africana Dana Botosanu, in virsta de 26 de ani, unul dintre cele citeva zeci de mulatri din Iasi. Ca si alti copii de culoare - rodul relatiilor dintre iesence si barbati de origine africana veniti la studii in Romania -, aceasta marturiseste ca prejudecatile celor din jur i-au marcat copilaria si adolescenta. "Din cauza culorii pielii, copiii mulatri sint stigmatizati", crede Dana, spunind ca acum s-a obisnuit cu privirile curioase si critice ale trecatorilor. "In primul an de studiu al fiicei mele la «EuroEd», venea acasa si-mi spunea ca unii copii o strigau «negreso», evitind sa se joace cu ea. Fireste ca fetita suferea", spune Daniela Rusu, mama a doi copii mulatri. Caroline, de cinci ani, si Justine, de doi ani, sint jumatate romani, jumatate africani, tatal lor, Richard Mayaya, fiind originar din Congo. De patru ani, Daniela il are in grija si pe Carmel, un baiat de 12 ani, negru, care urmeaza sa studieze din toamna la Colegiul National. "Carmel este nepotul lui Richard. In Congo familia este sacra. Dupa ce fratele sotului meu - tatal lui Carmel - a murit, Richard l-a infiat. Carmel are mai multi frati, iar mama lui se descurca greu singura", explica mama adoptiva a micutului. Dupa cum povesteste aceasta, Carmel intimpina inca probleme de adaptare in Romania, printre albi. "Intr-o zi a fost oprit pe strada de doi politisti, care l-au luat la intrebari pe motiv ca ar fi furat cartea pe care o avea in mina. Si aceasta doar pentru ca era negru", povesteste Daniela Rusu. "Carme