In Elvetia exista patru moschei cu minarete la o populatie de 350 de mii de musulmani declarati – majoritatea europeni din Bosnia si Kosovo –, din care 13% se duc periodic la geamie pentru a se ruga. Nu e cine stie ce mare problema, am fi putut crede. si totusi, 57,5% din alegatorii elvetieni au optat in cadrul unui referendum pentru o interzicere constitutionala a minaretelor, din cauza unor temeri legate de "fundamentalism" si "islamizare tacuta" a Elvetiei.
Sa fie oare elvetienii mai marcati de bigotism decat alti europeni? Probabil ca nu. Referendumurile reflecta umorile populare, nu opiniile ponderate, iar aceste sentimente populare sunt rareori de factura liberala. Referendumuri in aceasta problema ar duce probabil la rezultate tulburator de similare si in alte tari europene.
A atribui votul elvetian impotriva minaretelor – o idee promovata de Partidul Popular Elvetian (de dreapta), dar de nici un alt partid politic – unei "islamofobii" ar insemna probabil sa ratam esenta. Sigur, o lunga istorie de ostilitate reciproca crestino-musulmana si recentele cazuri de violenta radical islamista au determinat oamenii sa simta fata de islam o teama pe care nu o manifesta fata de hinduism sau, sa zicem, budism. Iar minaretul, inaltandu-se spre cer ca o racheta, e facil de caricaturizat ca imagine infricosatoare.
Dar daca elvetienii si alti europeni ar fi siguri pe propriile identitati, concetatenii lor musulmani nu le-ar mai umple inimile cu atata frica. Iar asta ar putea fi de fapt problema. Acum nu prea multa vreme majoritatea cetatenilor din lumea occidentala aveau propriile simboluri indisputabile ale credintei si identitatii colective. Turnurile bisericilor care impodobesc orasele europene aveau o semnificatie clara pentru cei mai multi oameni. Casatoriile interconfesionale erau rare.
Pana de curand, multi europeni credeau insa s