După ce cartea despre îngeri a lui Andrei Pleşu, publicată tot de Humanitas, s-a vândut "în draci" (după expresia lui Radu Paraschivescu, amintită la lansarea volumului despre care vom vorbi mai departe), este posibil ca aceeaşi soartă să aibă şi cartea de acum, "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste"*). Revista "România literară" a ales-o deja "cartea anului" (prilej cu care Mihai Zamfir declara: "Unele dintre cele mai cunoscute parabole evanghelice apar aici, autorul se fereşte însă constant de traducerea parabolelor. Libertatea absolută de spirit cu care un mare intelectual citeşte Biblia mi se pare extraordinară. Volumul nu are nimic din solemnitatea manualului de doctrină."). La Târgul de carte Gaudeamus a fost cea mai vândută. Este probabil cartea cea mai importantă a lui Andrei Pleşu. A fost scrisă la comandă, după spusele autorului, căruia i-au trebuit însă cinci ani s-o încheie, după "hărţuieli sistematice". E dedicată medicului româno-american care l-a operat - "care mi-a dăruit timpul de a o scrie".

E un volum oarecum în răspăr, care se adresează colegilor "din intelectualitatea laică", autorul considerându-se "de o inadecvare teribilă", un "conservator reacţionar", deloc "în pas cu vremea". A insistat să scrie această carte pentru că "este mai bine să fii cuplat la actualitatea Bibliei decât la actualitatea jurnalelor de ştiri, care devin biblia contemporană."

"În cartea de faţă, va fi vorba despre poveştile spuse de Isus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împărăţiei Sale. Sarcina pe care şi-o asumă e imposibilă, aşadar e pe măsura divinităţii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fără să cadă în reţetă şi abuz doctrinar, şi are de dat nu doar materie de reflecţie, ci şi motivaţie de viaţă, suport existenţial", spune Andrei Pleşu."Sunt perfect conştient de amplasamentul inco